Yuki-onna(femeia zapezii) este un mit japonez despre care mitul spune ca o femeie era impreuna cu barbatul sau pe un munte,intr-o cabana.Intr-o noapte,aceasta a auzit ceva afara si a iesit sa vada ce e,a merg putin mai departe de cabana iar la cativa pasi zapada s-a surpat sub ea si cazut intr-o groapa imensa,ingropata de zapada.Sufletul acesteia a inceput sa bantuie acel munte,ucigand orice femeie aflata pe munte.
Un alt mit spune ca o fata a fost tradata in dragoste de catre un barbat,a fugit in munti si s-a sinucis.De atunci sufletul ei a omorat orice barbat aflat pe munte,provocandui iluzii si omorandul in somn.
Desi sunt multe mituri legate de aceasta fantoma Yuki-onna.
Yuki-onna – poza de B!a, in ஐ Festivaluri si legende ஐ · 47.7KB
Imi aduc aminte ac acum,cat a fost scoala,inainte de vacanta cam cu vreo o luna un copil de vreo 9 ani s-a luat de mine,mi-a dat cu palma tare in spate,asa ca m-am dus si i-am trag o palma in cap,si am plecat in parc.El a venit dupa mine si mi-a aruncat nisip in cap si in ochi.L-am lasat in pace,am merg mai departe.A inceput apoi pe drum sa ma injure si sa dea cu pietre,l-am lasat si atunci.Aunsa in parc,ma pun pe o banca mai retrasa,intr-un colt,asteptand sa se dea copii din leagane,el a venit si a dat cu pietre de la apropiere in mine.Am stat ce am stat apoi m-a luat de par. -"PAI PANA AICI!!"incepusem sa tip al el si l-am luat de par si l-am dar jos,l-am trantit.A venit si m-a tarat cativa pasi pe jos prin petre tinanduma tare de par. -"PAI PANA AICI COPIL RETARDAT CE ESTI!!"si lam luat de par,-am eliberat si lan invartit de lan lasat lat,lam mai si trantit tare de pamant.La cati nervi aveam nici nu mai eram constienta de ce fac.Cat statea jos m-am uitat pret de cateva clipe la el fara a ma gandi la nimic apoi i-am tras un picior cu adidasul in fata de i-a dat sangele de la buza si de la nas,dar eu fara a avea macar habar de ce fac sau facusem,parca eram posedata.O__OApoi mi-am pus seaptca in cap si am plecat,iar tot parcul s-a dus la el sa vada daca nu a lesinat.Mai ales un baiat pe care il cam placeam umpic,dar il consideram si un frate in acelasi timp.A inceput sa ma injure cu lacrimi in ochi cand l-a vazut pe ala mic lat jos cu ochii inchisi.Cand am ajuns acasa parca ma simteam o ciudata,ca si cum nu as fi fost ca cei din parcul ala,ca si cum as fi putut sai fac mai rau doar atingandul.Simteam ceva ciudat,apoi am inceputs a plang caci imi era frica sa nul bag in spital.
